16

La 16 ani adevărata poveste a vieţii abia începe să-şi depene vorbele. Lumea basmelor imaginar fermecătoare, vesele câteodată sau triste alteori, rămîne în urmă. Ca şi lumea eroică, cu locuitorii ei pe jumătate zei şi pe jumătate demoni, în care totul era mai: păduri mai întunecate şi coline mai stranii, ceruri mai luminoase, ape mai pline de primejdii, flori mai drăgălaşe, roade mai ispititoare, câmpii mai întinse, pustiuri mai posomorâte, lanuri mai însorite decât se află în sânul firii, şi toate risipite pe glob de vrajă. La 16 ani Ţara Zânelor se află în urmă, iar în faţă se ridică Ţărmurile Realităţii. Ţinuturile acestea sunt încă departe; par atât de albastre, prietenoase şi îmbietoare încât abia aşteptăm să le atingem. În lumina soarelui vedem verdeaţa întinsă sub albastrul cerului ca pe o pajişte primăvăratică; prindem cu privirea sclipiri de dungi argintii şi vedem în închipuire unduirea apelor vii.

Invitaţie la monolog

Dragi colegi,

Subjugat de misterul (?!) tehnologiei moderne am deschis această pagină (încă un grup???) unde vă învit la ... monolog: adică voi vorbiţi (scrieţi) de unii singuri iar noi, ceilalţi, poate citim şi chiar, mai rar, comentăm. Răspândiţi pe meridianele globului, poate vom reuşi să ne reunim virtual în coeziunea anilor de liceu. De ce? Nu ştiu.